Servicii

Estconsult I.P.U.R.L. furnizează o gamă de servicii specializate pe piaţa procedurilor de insolvenţă şi de lichidare voluntară.


Serviciile noastre se adresează unor nevoi fundamentale din toate etapele vieţii agenţilor economici, de la auditul iniţial, managementul situaţiilor de criză, consultanţă în pre-insolvenţă, până la gestionarea procedurilor de reorganizare, lichidare judiciară şi lichidare voluntară.


Gama de servicii profesionale este continuu actualizată prin valorificarea experienţei profesionale câştigate şi prin colaborarea constantă cu autorităţile profesionale şi academice din domeniu.


Consultanţă în pre-insolvenţă


• analiza dosarelor de recuperari creanţe raportată la situaţia patrimornială a debitorului întocmind recomandări privind şansele de recuperare şi modalitatea de executare silită;

• asistenţă, prin personal propriu specializat, în negocierea amiabilă a recuperărilor de creanţe.


Concordatul preventiv - o strategie de prevenire a insolvenţei


Legea privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc are drept scop salvgardarea întreprinderii aflate în dificultate, în vederea continuării activităţii acesteia, a păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului, prin proceduri amiabile de renegociere a creanţelor sau a condiţiilor acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv.


Procedura concordatului preventiv se desfăşoară în camera de consiliu şi se menţine confidenţială pe toată durata sa. Confidenţialitatea procedurii este obligatorie pentru toate persoanele şi instituţiile care iau parte sau sunt implicate în aceasta.


Întreprinderea este activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile pravăzute de lege.


Întreprinderea în dificultate este întreprinderea al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile.


Mandatul ad-hoc este o procedură confidenţială, declanşată la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanţă, negociază cu creditorii în scopul realizării unei înţelegeri între unul sau mai mulţi dintre aceştia şi debitor în vederea depăşirii stării de dificultate în care se află întreprinderea acestuia din urmă.


Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitor, pe de o parte, şi creditorii care deţin cel puţin două treimi din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, pe de altă parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a întreprinderii sale şi de acoperire a creanţelor acestor creditori împotriva sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află întreprinderea debitorului.


Salvgardarea este o procedură ce poate fi deschisă la cererea şefului de întreprindere, fără ca întreprinderea să fie în incapacitatea de plată şi doar prin prisma faptului că aceasta cunoaşte dificultăţi pe care nu poate să le depăşească singură, fără ajutorul justiţiei.


Obiectul mandatului ad-hoc va fi de a realiza, în termen de 90 de zile, o înţelegere între debitor şi unul sau mai mulţi creditori ai săi, în vederea depăşirii stării de dificultate în care se află întreprinderea debitorului, salvgardării întreprinderii, păstrării locurilor de muncă şi acoperirii creanţelor asupra debitorului.


În scopul realizării obiectului mandatului, mandatarul ad-hoc va putea propune ştergeri, reeşalonări sau reduceri parţiale de datorii, continuarea sau încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal, precum şi orice alte măsuri consideră a fi necesare.


Cel mai puternic efect al acestei proceduri este posibilitatea acordată debitorului de a-şi conserva lichidităţile băneşti, în sensul că acestea ar urma să fie folosite pentru continuarea activităţii, generându-se astfel veniturile necesare acoperirii creanţelor acceptate prin concordat.


Procentul preconizat de satisfacere a creanţelor nu poate fi mai mic de 50%, ca urmare a implementării măsurilor de redresare propuse. Măsurile pe care le poate propune debitorul în acest scop sunt: amânări sau reeşalonări la plata creanţelor contra sa, ştergerea în tot sau în parte a unor creanţe sau numai a dobânzilor ori a penalităţilor de întârziere, compensări, novaţii prin schimbare de debitor; pentru obligaţiile fiscale de plată propunerile de amânări, ştergeri, eşalonări, reeşalonări şi reduceri parţiale se pot face numai cu respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat, în această situaţie fiind nevoie de acordul expres al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat în termen de 30 de zile, în caz contrar acordul se prezumă.


Termenul limită pentru satisfacerea creanţelor stabilite prin concordat nu poate depăşi 18 luni de la data încheierii concordatului preventiv.


În baza prevederilor Art. 22, din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, debitorul poate cere judecătorului sindic, în baza ofertei de concordat preventiv, suspendarea provizorie a urmăririlor silite. Suspendarea provizorie a urmăririlor silite individuale se menţine până la publicarea concordatului preventiv aprobat sau, după caz, până la respingerea ofertei debitorului de către majoritatea creditorilor.


De la data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului. De la aceeaşi dată se suspendă de drept faţă de creditorii semnatari curgerea dobânzilor, a penalităţilor şi a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor.


Dispunând omologarea, judecătorul-sindic suspendă toate procedurile de executare silită. La cererea conciliatorului, sub condiţia acordării de garanţii creditorilor de către debitor, judecătorul sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenţei creanţei lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalităţi, precum şi orice alte cheltuieli aferente creanţelor.


Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiţia respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat şi aprobării de către comisia interministerială.


În perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor. în cursul procedurii, debitorul îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv, sub supravegherea conciliatorului.


Reorganizarea - alternativă la criză

Prin intrarea în procedura de insolvenţă, debitorul se află sub protecţie juridică faţă de creditori (legea nr. 85/2006, modificată). În lupta sa cu problemele apărute (multe cauzate de criză şi insuficienţa mijloacelor băneşti necesare), este ajutat de profesioniştii în insolvenţă, pentru a găsi soluţii viabile potrivit scopului urmărit.


Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:

a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită, atunci cand debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti, la scadenţă, datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.


Judecătorul sindic numeşte, la cererea debitorului, un administrator judiciar.


Avantaje:


Deschiderea procedurii are următoarele efecte:


1. De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale (ex. popriri pe conturile societăţii), cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.

- Protecţie împotriva executării silite de către bănci;

- Amânarea valorificării forţate, la preţuri derizorii, prin executare silită, a unor active din averea societăţii, până când condiţiile de piaţă vor fi convenabile (una este ca o terţă persoană să vândă activul fortuit acum şi alta este să vinzi când vrei sau când consideri că este oportun la preţurile pe care le stabileşti tu).


2. Nici o dobandă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite generic accesorii, nu vor putea fi adaugate creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Nici o dobandă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite generic accesorii, nu vor putea fi adăugate creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii simplificate, cât şi celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat (art. 41 alin. 1, 4).


3. Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru. Operaţiunile efectuate de către practicienii în insolvenţă prin Buletinul procedurilor de insolvenţă sau la oficiile registrului comerţului sunt scutite de taxe (art. 77 alin. 1, 2).


4. De la data deschiderii procedurii, se vor utiliza măsurile de simplificare (taxare inversă), care sunt stipulate în legea 571/2003, art. 160 alin. 2 lit. b - nu se încasează şi nu se plăteşte T.V.A. la facturile primite şi emise (valabil pana la 31.12.2009).


5. Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.


6. Pe parcursul perioadei de observaţie, cu acordul contractanţilor, administratorul judiciar va putea să modifice clauzele contractelor de credit, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii (art. 86 alin. 3), într-un contract prevăzând plăţi periodice din partea debitorului, menţinerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidator să facă plăţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăţi poate fi formulată o declaraţie de creanţă împotriva debitorului (art. 86 alin. 6, 7).


7. Prin derogare de la prevederile legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.


8. Datoriile se reeşalonează pe un termen de 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu posibilitatea prelungirii de 1 an (art. 95 alin. 4).


9. Planul de reorganizare poate prevedea vânzarea parţială sau totală a bunurilor societăţii.
Planul de reorganizare poate prevedea păstrarea în întregime sau în parte a activităţii debitorului.
Planul de reorganizare poate prevedea conversia creanţelor în titluri de valoare, cu excepţia celor bugetare.
Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule (art. 86 alin. 1).
Prin negocieri cu creditoriii, se pot obţine diminuări ale creanţelor (debite şi accesorii), conform prevederilor art. 3 pct. 21.
Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii (art. 52).
Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut cât priveşte creanţele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură (art. 76 alin. 1). Creanţele creditorilor ale căror acte pentru înscrierea creanţelor nu respectă prevederile legale, vor deveni venituri ale societăţii.
Există posibilitatea, prin negociere, de modificare sau stingere a garanţiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevăzute la art.39 alin.(2) lit.c), precum şi prelungirea datei scadeţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, a penalităţii sau a oricrei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale.


10. Administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicită să efectueze în numele şi pe seama acestuia, actele de administrare necesare în perioadele de procedură, când debitorului i se permite să-şi administreze activitatea.


11. Acţionarii sau asociaţii pot înstrăina acţiunile/părţile sociale deţinute la o societate află în reorganizare. A fost abrogat articolul care prevedea faptul că, după ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulitătii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.


12. Cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, administratorul judiciar are atribuţia de încheiere de tranzacţii, descărcare de datorii, descărcare a fidejusorilor, renunţare la garanţii reale.


Dezavantaje:


1. Reticenţa băncilor în ceea ce priveşte finanţările ulterioare: noi credite, noi linii de creditare, prelungirea liniei de creditare.

2. În condiţiile în care, la scadenţă nu sunt achitate datoriile prevăzute în planul de reorganizare, există posibilitatea de intrare în faliment.

3. Desfăşurarea activităţii sub supravegherea unui administrator judiciar.

4. Posibilitatea ca partenerii de afaceri să înţeleagă greşit termenul de reorganizare a societăţii.

5. Rigiditate.

6. Dependenţa de decizia finală a curţii.

7. Procedură îndelungată.

8. Costuri ridicate.

9. Subiect al fluctuaţiilor legislative.

10. Risc reputaţional pentru debitor.

11. Costuri cu provizioanele (din perspectiva băncilor creditoare).


Motivele pentru care firmele ajung la un moment dat în impas nu întotdeauna sunt generate de criza economică. Acestea pot fi grupate în:

• Management protector: autocraţie, capabilităţi restrânse, proprietarul este managerul, nu există un plan de succesiune;

• Strategia de business: creştere rapidă, multe achiziţii, diversificare în sectoare noi şi nerelaţionate, dependenţa de un singur client sau furnizor;

• Lichiditatea: fără spaţiu de manevrare, utilizarea excesivă a creditelor pe termen scurt;

• Profil financiar: superficialitate în control, grad mare de îndatorare.

Consultanţă în cadrul procedurilor de insolvenţă

În cadrul procedurii prevăzute de legea 85/2006, principalele servicii pe care societatea noastră profesională le oferă pot fi structurate astfel:

• întocmirea unui raport de analiză a societăţii;

• întocmirea proiectului sau a planului de reorganizare şi supravegherea realizării acestuia în cele mai bune condiţii;

• întocmirea analizelor economico-financiare necesare stabilirii cauzelor care au dus la starea de încetare de plăţi şi a previzionării posibilităţilor de redresare;

• întocmirea rapoartelor de evaluare a unor active sau bunuri care urmează a fi valorificate prin vânzare;

• supravegherea sau conducerea activităţii societăţii în perioada de observaţie sau de reorganizare (administrative);

• întocmirea proiectului de plan de lichidare;

• valorificarea, în cadrul unui sistem de marketing deosebit de eficient, a activelor societăţii aflate în insolvenţă;

• conducerea în totalitate a activităţii de lichidare a bunurilor societăţii.

Consultanţă în cadrul procedurilor de lichidare voluntară

Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:

• până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor;

• actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îi ţine locul şi orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.


Numai după îndeplinirea formalităţilor, lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerţului şi vor exercita această funcţie. În urma efectuării publicării, nici o acţiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor. În afară de dispoziţiile prezentului titlu, se aplică societăţilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea. Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare. În cazul societăţilor comerciale a căror activitate s-a desfăşurat în baza autorizaţiei de mediu prevăzută de legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , lichidatorii sunt obligaţi să ia măsuri pentru efectuarea bilanţului de mediu, prevăzut de această lege şi să comunice rezultatele acestui bilanţ agenţiei teritoriale pentru protecţia mediului. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.


În afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:

• să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării;

• să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare;

• să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;

• să facă tranzacţii;

• să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanţă;

• să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare.


Ei nu pot însă, în lipsă de dispoziţii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, să constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii, dacă nu vor fi autorizaţi de instanţă, cu avizul cenzorilor. Lichidatorii care întreprind noi operaţiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor.


Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii. Asociaţii vor putea cere însă ca sumele reţinute să fie depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni ori la o societate bancară sau la una dintre unităţile acestora şi să se facă repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii scadente sau care vor ajunge la scadenţă, mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul lor. împotriva deciziilor lichidatorilor, creditorii societăţii pot face opoziţie. Lichidatorii care probează, prin prezentarea bilanţului contabil, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceştia sunt obligaţi să le procure, după forma societăţii, sau dacă sunt debitori faţă de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligaţi în calitate de asociaţi.


Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.


După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăţii din registrul comerţului.


Radierea se poate face şi din oficiu. Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii.

Alte servicii profesionale specifice procedurilor în insolvenţă

Sunt atribuţii exclusive ale practicianului în însolvenţă:

• notificarea creditorilor, întocmirea tabelelor de creanţe, formularea contestaţiilor la declaraţiile de creanţă;

• convocarea si prezidarea adunărilor creditorilor, acţionarilor sau asociaţilor ori ale membrilor debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor persoane;

• vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum şi orice proceduri aferente acestora;

• elaborarea planului de reorganizare judiciară a debitorului, în condiţiile şi în termenele prevăzute de legea nr. 85/2006;

• supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

• conducerea, integrală sau în parte, a activitaţii debitorului, atunci când legea sau judecătorul-sindic fixează această sarcină practicianului în insolvenţă;

• încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, în condiţiile legii nr. 85/2006;

• distribuirea sumelor rezultate din lichidare;

• semnarea bilanţului de lichidare;

• introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi a transferurilor cu caracter patrimonial, a operaţiunilor comerciale încheiate de debitor şi a constituirii de garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

• elaborarea şi susţinerea rapoartelor periodice în procedura insolvenţei;

• elaborarea de expertize privind activitaţi cuprinse în procedurile de insolvenţă, la cererea judecătorului sindic sau a altor organe judiciare, inclusiv de urmărire penală.