Reorganizări judiciare


Aspecte generale


Agenţii economici cel mai probabil vizaţi de o posibilă stare de insolvenţă sunt în principal cei care au avut o creştere necontrolată în perioada de boom economic şi care, în lipsa unor planuri de dezvoltare coerente şi a unor previzionări corespunzătoare a riscurilor, se confruntă în acest moment cu o scădere bruscă şi dramatică a activităţii.

Din nefericire, cea mai mare parte a acestor agenţi economici care ajung în stare de insolvenţă încearcă în mod inutil să redreseze activitatea societăţii prin forţe proprii, fără să apeleze la consultanţi de specialitate în domeniu şi fără să se folosească de prevederile legale create tocmai pentru a-i proteja. Astfel de încercări de redresare se soldează însă de cele mai multe ori cu un eşec, astfel că societatea respectivă ajunge în final în faliment, fără a mai exista nicio posibilitate de redresare economică a acesteia.

Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa („Legea Insolvenţei”) prevede în mod specific procedura reorganizării judiciare, ca măsură de redresare a activităţii economice a unei societăţi aflate în insolvenţă sau într-o stare iminentă de insolvenţă.

Printre avantajele deschiderii unei astfel de proceduri de către societatea aflată în insolvenţă se numără: suspendarea tuturor activităţilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor îndreptate împotriva debitorului şi a bunurilor acestuia, faptul că de la data deschiderii procedurii insolvenţei nu se mai calculează dobânzi, majorări şi penalităţi la creanţele existente (cu câteva excepţii expres prevăzute de lege), posibilitatea reeşalonării plăţii creanţelor către creditori etc.

Procedura reorganizării judiciare prezintă însă şi o serie de dezavantaje pentru societatea aflată în stare de insolvenţă, cum ar fi desfăşurarea activităţii sub supravegherea unui administrator judiciar, modificarea parţială sau totală a conducerii societăţii aflate în reorganizare, ridicarea în tot sau în parte a dreptului de administrare a debitorului etc.

Trecând peste dezavantajele unei astfel de proceduri, folosirea de către comercianţi a procedurii reorganizării poate reprezenta o şansă reală de redresare şi de continuare a unui business care în mod normal ar fi supus falimentului.


Procedura Reorganizării în Legislaţia Română


Spre deosebire de legislaţia altor state, legislaţia română nu reglementează decât procedura reorganizării pe cale judiciară, fapt care nu înlătură totuşi posibilitatea unei reorganizări convenţionale. Această modalitate de reorganizare presupune în practică negocieri purtate de debitor cu principalii creditori în vederea reeşalonării plăţii creanţelor, însă într-o asemenea procedură debitorul nu dispune de nicio măsură de protecţie legală. În consecinţă, dacă negocierile nu sunt încununate de succes, sau dacă situaţia economică a debitorului continuă să se deterioreze, într-un final se va deschide procedura insolvenţei prevăzută de Legea Insolvenţei, fie de către debitor, fie de către oricare dintre creditorii săi.

Procedura reorganizării judiciare se declanşează prin cererea de intrare în insolvenţă pe care debitorul aflat în insolvenţă sau într-o stare iminentă de insolvenţă o înaintează tribunalului. La această cerere societatea trebuie să anexeze în mod obligatoriu o serie de acte, printre care se numără şi declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura de reorganizare. Formularea cererii şi anexarea actelor solicitate trebuie efectuată cu multă atenţie deoarece în cazul în care nu sunt depuse toate actele cerute de Legea Insolvenţei sau actele depuse sunt incomplete, judecătorul sindic va dispune intrarea debitorului în procedura simplificată a falimentului, chiar dacă acesta şi-a manifestat intenţia de a intra în procedura de reorganizare.

Pe lângă debitor, procedura insolvenţei poate fi declanşată de orice creditor care îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea Insolvenţei prin introducerea unei asemenea cereri la tribunal. Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se vor conexa la cererea formulată de debitor.

După introducerea cererii şi verificarea documentelor depuse de debitor, în cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul sindic va dispune deschiderea procedurii generale. Prin această decizie de deschidere a procedurii, judecătorul sindic va numi şi un administrator judiciar şi va stabili de asemenea ridicarea integrală sau parţială a dreptului de administrare a debitorului şi întinderea atribuţiilor administratorului judiciar.

De la data deschiderii procedurii generale se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale şi se va opri curgerea dobânzilor, majorărilor şi a penalităţilor la creanţele născute anterior datei deschiderii procedurii, cu anumite excepţii prevăzute de lege. De asemenea, de la data deschiderii procedurii, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze fără acordul judecătorului sindic acţiunile ori părţile sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Pentru protejarea activităţii debitorului pe durata perioadei de observaţie şi în perioada de reorganizare se interzice întreruperea temporară sau refuzul de furnizare a serviciilor de către furnizorii de servicii (cum ar fi electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice etc.) în cazul în care debitorul are calitatea de consumator captiv.

Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi sub supravegherea administratorului judiciar (dacă nu i-a fost ridicat dreptul de administrare) sau sub conducerea administratorului judiciar (dacă debitorului i-a fost ridicat dreptul de administrare).

Pentru a beneficia de procedura de reorganizare trebuie propus un astfel de plan fie de către debitor, fie de administratorul judiciar sau de creditori. Planul trebuie să conţină modalităţile concrete de reorganizare a societăţii, care pot îmbrăca fie forma restructurării, fie forma lichidării unei părţi din averea debitorului, fie o combinaţie între cele două modalităţi propuse anterior. În cuprinsul aceluiaşi plan se va regăsi şi programul de plată a creanţelor, iar durata planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani. Durata va putea fi prelungită la propunerea administratorului judiciar cu respectarea prevederilor specifice cuprinse în Legea Insolvenţei. Tot în legea mai sus menţionată se prevăd în detaliu toate elementele care trebuie să se regăsească în planul de reorganizare şi în lipsa cărora acesta nu va fi admis de judecătorul sindic.

După propunerea planului de către oricare dintre persoanele îndreptăţite judecătorul sindic va putea admite sau respinge planul, iar în cazul în care planul este admis va trebui ca şi adunarea creditorilor să-l accepte, manifestându-şi în acest sens opţiunea prin vot. Dacă planul este acceptat de adunarea creditorilor, judecătorul sindic va confirma respectivul plan şi va începe reorganizarea în mod corespunzător a activităţii debitorului.

Dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru depunerea unui astfel de plan a expirat, atunci judecătorul sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului.

Procedura de reorganizare a societăţii se închide în momentul în care s-au îndeplinit toate obligaţiile de plată asumate prin planul de reorganizare. Dacă în timpul executării planului de reorganizare debitorul nu se conformează acestuia sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori va putea cere oricând judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment a debitorului.


Legislaţie


„Art. 103

(1) În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele.

(2) Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare.

(3) Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.

Art. 104

Prin excepţie de la dispoziţiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii prevăzute în prezenta secţiune. O astfel de cauţiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.

Art. 105

(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele.

(2) Înregistrarea cererii menţionate la alin. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotarăşte asupra ei, prin încheiere.

Art. 106

(1) Debitorul, prin administratorul special, sau, după caz, administratorul judiciar va trebui să prezinte, trimestrial, rapoarte comitetului creditorilor asupra situaţiei financiare a averii debitorului.

Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, după caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultării rapoartelor.

(2) De asemenea, administratorul judiciar va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, în vederea recuperării acestora, potrivit art. 102 alin. (4), care va fi avizată de către comitetul creditorilor.

(3) În termen de 5 zile de la şedinţa comitetului creditorilor menţionată la alin. (1), comitetul creditorilor va putea convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau administratorul judiciar, precum şi efectele acestora şi să propună motivat şi alte măsuri.”